PREZENTAREA COMUNEI CETARIU

Comuna Cetariu este situată în județul Bihor, Crișana, România și ocupă partea de nord-est al municipiului Oradea, fiind așezată în dealurile oradiei, care ocupă o mare suprafață de teritoriu începând cu viile oradiei și până în dealurile Burzucului aparținătoare de Comuna Sârbi
Comuna are o suprafață de 6533 ha și este format din satele Cetariu, reședința comunei, Tăutelec, Șișterea și Șușturogiu și sunt așezate pe cinci dealuri înșirate unul după altul. Până în anul 2003, de comună aparținea și Paleu, Săldăbagiu de Munte și Uileacu de Munte.

Așezările omenești din raza Comunei Cetariu sunt atestate de unele urme materiale, datate din secolul al III-lea î.e.n., descoperite în apropierea satelor Cetariu și Șișterea.
Primele documente scrise se găsesc în ”Historia Domus” care datează din anul 1264, unde se atestă denumirea localității de Chetar (Cetariu). Locuitorii acestui ținut aveau obligații față de Episcopia Bihor. De asemenea localitatea era considerată ca garnizoană, unde se găseau trupele de rezervă a Cetății Oradiei. După năvălirea turcilor localitatea a fost repopulat de maghiari și slovaci. În anul 1793, s-a construit prima școală sub denumirea de ”Casa de învățătură”, pentru copiii celor care nu erau iobagi ci nobili sau liberi.

În 1847 comuna Cetariu a fost pustiită de un incendiu care a nimicit aproape tot satul. În 1848 bărbații au alcătuit ”Garda Roșie” și au participat la luptele revoluției.
Din 1923 țăranii au fost împroprietăriți cu mici loturi de pământ și se ocupau de agricultură, însă pe parcursul anilor a luat ființă gospodăria agricolă colectivă, în final cooperativizarea.
În prezent sunt 1035 locuitori în Cetariu. Sătenii își lucrează pământurile reprimite și pe lângă acesta, majoritatea lucrează în fabricile din Oradea și Cauaceu.
Satul Tăutelec în timpul năvălirii turcilor a fost complet distrus. În 1692, în timpul recensământului s-au numărat doar cinci familii veniți în zonă. În 1781 episcopul catolic a colonizat un număr de 40 de familii slovaci. În 1834 locuitorii satului devin iobagii Episcopatului din Oradea. În 1930 populația satului se mărește la 559 ca număr. Pe parcursul anilor populația treptat scade. În prezent sunt 248 locuitori în sat. Din cauza numărului mic de copii, grădinița și școala s-a desfințat în anul 2003. Copiii din sat frecventează grădinița și școala la Cetariu și Oradea.

Din ”Istoria Episcopiatului din Oradea” scrisă de Bunyitay Vincze, reiese că numele satului în trecut a fost Schechtur, schimbându-se de multe ori în Suhtur, Sehtur iar din sec. al XVI-lea era numit Sejter, din care provine actuala denumire Siter (Șișterea).

Din documente reiese că satul actual a fost așezat pe dâmbul tătarilor, spre Sălard, care în jurul anului 1242 a fost distrus complet. La sfârșitul sec. al XIII-lea pe punctul cel mai înalt al pădurii s-a construit o biserică care, cu unele modificări, există și în zilele noastre și este declarată ca monument istoric. În jurul acestei biserici s-a construit actualul sat Șișterea.
În anul 1700 în urma unui incendiu s-a distrus o parte a satului. Istoria satului din secolele de mai târziu se aseamănă foarte mult și este legată de istoria satului Cetariu.

Numărul locuitorilor este 588. În sat din 1890 a fost înființată Școala Reformată de băieți în alt corp de clădire. Din 1930 a fost înființat în actualul corp de clădire instituție de învățământ, care fost renovat din fondurile Primăriei Cetariu și s-a finalizat în 2008.

Din cauza numărului scăzut de copii, în 2009 s-au desființat clasele gimnaziale și în 2016 clasele primare. În prezent majoritatea copiilor de vârsta școlară sunt înscriși la școala din Cetariu. În sat funcționează Grădinița cu Program Normal Nr.2 cu un efectiv de 17 preșcolari.

Satul Șușturogiu este o așezare veche care datează de prin sec. al X-lea e.n., de pe timpul voievodatului lui Menumorut ce-și avea cetatea de scaun la Biharia, o cetate de pământ şi piatră bine păstrată până în zilele noastre atestă vechimea aşezării. Satul era plasat în jurul cetăţii, această porţiune de pământ arabil purtând denumirea de ”Satul bătrân”.

Din documentele scrise reiese că în sec. al XVII-lea s-a construit o biserică de lemn acoperită cu scânduri. Se găsesc unele date scrise în limba română, cu alfabet chirilic, datând din sec. al X-lea.

Locuitorii satului se ocupă de creșterea animalelor și de agricultură. Pe parcursul anilor numărul populației tot a scăzut, în prezent acesta este de 243 persoane. În sat nu există grădiniță, din cauza numărului mic de copii; în școală elevii învață în clase simultane atât la nivel primar cât și la nivel gimnazial.

Cea mai importantă vale care se formează la poalele dealurilor de la Șușturogiu, ramificații ale Munților Plopișului, este Valea Comorilor numită în termeni populari locali Butipale. Aceasta colectează apele din partea de sud a comunei Cetariu și comuna Ineul de Criș, intră în teritoriul comunei Biharia și se varsă în Barcău.

În Comuna Cetariu există trei lacuri artificiale care au fost construite începând cu anul 1975, acestea construite de satul Tăutelec în aval, de satul Șișterea în aval și de satul Șușturogiu pe Valea Comorilor.

Varietatea și bogăția florei este predominat de condițiile dinamice și relief. Vegetația este reprezentată în general prin formațiuni naturale și plante de cultură. Comuna fiind așezată în zonă de deal, vegetația predominantă este cea a pădurilor de foioase. În regiunile mai înalte apar asociații vegetale ierboase folosite în cea mai mare măsură pentru pășunat.

Pomicultura este predominantă în Comuna Cetariu. La Șișterea se cultivă mai mult cireșul de toate speciile și este cunoscut de recoltele bogate de castane. Nucul se simte bine la Șușturogiu alături de prunul roșu și cel bistrițean. Merii, perii, caișii de diferite soiuri dau recolte bune în toatî comuna.

Viticultura alături de pomicultură este o ocupație veche a locuitorilor comunei. Numeroși viticultori se mândresc cu pivnițe vechi și vinul bun, în special în Tăutelec.
Alunecările de teren sunt întâlnite mai de în zona satelor Tăutelec, Șișterea și Șușturogiu, acest fenomen fiind cercetat încă din 1975.

INSTITUȚIILE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

În Comuna Cetariu procesul educațional se desfășoară în trei localități și patru clădiri.

Școala Gimnazială ”Benedek Elek” din Cetariu a fost înființată în 1920, ultima renovare fiind finalizată în 2008. Patronul spiritual al instituției este renumitul povestitor și scriitor Benedek Elek. În școală sunt instruiți elevi la nivel primar și nivel gimnazial.

Grădinița cu Program Prelungit Nr.1 din Cetariu, structura școlii din Cetariu, a fost înființată în 1950, ultima renovare fiind finalizată în 2010. În această unitate de învățământ preșcolarii învață în grupă combinată.

Grădinița cu Program Normal Nr.2 Șișterea, structura școlii din Cetariu, a fost înființată în 1890, ultima renovare fiind finalizată în 2008. În această unitate de învățământ preșcolarii învață în grupă combinată.

Școala Gimnazială Nr.1 Șușturogiu, structura școlii din Cetariu, a fost înfiinațată în 1856, ca Școală Greco-Catolică.. Renovarea s-a realizat și finalizată în 2012. În școală sunt instruiți în regim simultan elevi la nivel primar și la nivel gimnazial.